Poetic. Relația grafică
(By Ioana Miron) Read EbookSize | 25 MB (25,084 KB) |
---|---|
Format | |
Downloaded | 640 times |
Last checked | 12 Hour ago! |
Author | Ioana Miron |
Starea poetică e transpusă în crochiu. Imagini de tip diafilm, cadru după cadru, se succed sub forma unor scurtmetraje, în care se suprapun cadrele vizuale cu cele poetice.
Ceea ce Răzvan reuşeşte ireproşabil este să capteze şi să atragă în discursul său poetic este tuşa, linia, eboşa, dinamismul limbajului vizual, ulterior transpus grafic în imagini alb-negru, care trimit spre zona benzilor desenate şi a pop art-ului. Un melanj aproape coregrafic al discursului vizual, în care să te joci cu propriul cosmos şi să-ţi însuşeşti diversele depersonalizări.
Derapajele aparent la întâmplare se concentrează în jurul unui flux discursiv sub forma unui colaj urban ritmat.
Cred că poezia vizuală reinventează limbajul, făcând apel la regândirea imaginilor, la forţe ale căror mecanisme re-construiesc şi reansamblează structurile stilistice. Textualitatea devine un cod complex, o recompunere a limbajului la nivel vizual-estetic. Evaziunea și intruziunile în acest tip de structură, a benzii desenate, a lirismului de tip urban art, ajung scopuri. Am pornit de la idea colajului. A colajului poetic ilustrat. Textele lui Răzvan Ţupa sunt concepute pe eşantionul unui mix urban de cadre şi stări.
Atunci când sintaxa limbajului întâlneşte expresia vizuală, putem vorbi despre crearea unor legături funcționale de comunicare vizuală în limbaj grafic, o succesiune a cadrelor din diverse paliere ale realului, comasate sub forma unui discurs poetic fluid, dinamic, o „coloană sonoră pentru rulaj oniric deviat”. – Ioana
„Nivelului textual și celui grafic
le adăugăm un spațiu performativ”
Când scriam primele poeme din corpuri românești, Ioana era undeva în Botoșani. Când am început să vorbim despre relația dintre liniile poeziei și dicția desenului, era undeva în Elveția. Acum e în București.
Poeme ilustrate ai mai văzut, chiar și dialoguri între versuri și desen. Ce răsfoiești acum este altceva.
Ioana desenează și scrie poezie. Eu scriu versurile și tot încerc desenul. Pentru amândoi acesta este un mod de lectură. Sigur că nu e poezia așa cum te învață la școală, ci o petrecere cu haosul și strălucirea, cu oboselile și extazurile ei, cu momentele ei de cădere până la o rezistență expresivă fluidă.
Corpurile românești au pornit ca texte scrise pentru reformularea modului de comunicare atunci când e vorba de poezie. Publicarea în volum a funcționat numai ca un prim pas. Fiecare prezentare publică se constituie într-o „ediție diferită”. Ioana a găsit această pronunție grafică a poemelor.
De la primele discuții legate de forma pe care o pot lua poemele odată ce capătă o dimensiune vizuală, demersul nostru a inclus treptat privitorul. Pentru prezentarea completă, nivelului textual și celui grafic le adăugăm un spațiu performativ.
Desenul și cuvântul scris intră în procesul rostirii și al scrierii pe suprafețe transparente în cadrul evenimentului pe care îl propunem. Benzile de desen și text expuse sunt prezentate într-o lectură performativă care va include sublinieri vocale și grafice live. – Răzvan”