“Book Descriptions: „Din marele continent al interbelicului literar, când vine vorba despre poezie, reperele care s-au detașat și s-au canonizat sunt reprezentate de câțiva poeți moderniști - Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga și Ion Pillat - și de alte câteva nume semnificative pentru avangardă, cum ar fi Tristan Tzara și Urmuz, pentru a-i numi pe cei mai cunoscuți. Dacă în cazul prozei, recunoscută este prozatoarea Hortensia-Papadat Bengescu, în cazul poeziei, cu mare greutate ar trece Maria Banuș însăși testul notorietății, Elena Farago și Otilia Cazimir fiind prezente în manuale doar cu poeziile pentru copii. În realitate, între cele două războaie, au scris foarte multe poete. De ce istoriile literare le ignoră, în cea mai mare parte, este o întrebare care ar trebui să vină în pandant cu alte câteva întrebări, la care multe și mulți dintre noi, cercetătoare, critici sau simpli cititori, ar fi bine să mediteze. De ce libertăți se bucurau, la acea vreme, femeile, câtă autonomie personală aveau? Erau ele egale în drepturi cu bărbații, între războaie? A existat, de-a lungul istoriei noastre, curiozitate reală pentru contribuțiile femeilor? A existat deschidere, liberă de prejudecăți, pentru creația artistelor? Cât de receptivă a fost critica noastră la alte forme de expresie în afara celor deja validate de tradiție?
Dacă primele două volume ale antologiei Un secol de poezie română scrisă de femei au pus în valoare autoare, multe dintre care fac parte în continuare din viața comunității literare, în volumul de față se regăsesc 25 de autoare active în perioada interbelică, azi necunoscute publicului larg și aproape uitate de critica literară. Selecția pe care am făcut-o a încercat să acopere direcții și forme de expresie cât mai diverse, poete din cât mai multe zone geografice și cu apartenențe stilistice diferite, ilustrative, de altfel, pentru mozaicul de stiluri care au coexistat în perioada dintre războaie.” (Alina Purcaru, Paula Erizanu)” DRIVE