La topirea ghețarilor
(By Ana Săndulescu) Read EbookSize | 22 MB (22,081 KB) |
---|---|
Format | |
Downloaded | 598 times |
Last checked | 9 Hour ago! |
Author | Ana Săndulescu |
Radu Vancu
„Ana Săndulescu propune o carte a confesiunilor în oglindă, un fals jurnal poetic, în care cotidianul ce pare atât de prezent e doar mimat, o dedublare necesară pentru controlul emoției, unde Espera încearcă să o salveze pe Lia de nesiguranță, de trădare, de pierderea tatălui, reușind să se izoleze de resimțirea directă a acestor traume, dar nu definitiv („de ce mă simt ca și cum aș fi ratat o experiență esențială?”). O carte despre interior, intim, privat, fără descrierea exactă cu care ne-a obișnuit poezia ultimilor ani, o dublă expunere, între confesional și poetic, între cele două voci ale aceluiași personaj poematic.”
Moni Stănilă
„Volumul Anei Săndulescu propune o autentică rezistență la depersonalizare și dezintegrare într-o formulă limpede, tranzitivă, în care cuvintele au funcția unui ,,liant acrilicˮ. Sub presiunea ororii de a nu pierde controlul asupra realității, umanul încă tresare, încă reacționează, încă se împotrivește propriei topiri, cu ,,permafrostul gândurilor superficialeˮ, hibridizării, standardizării, ,,identităților proaspăt dobânditeˮ (Lia, Espera), menținând tactilitatea unei lumi și așa fragile pe suprafața stabilă a șevaletului.”
Teodora Coman
„Cartea Anei Săndulescu este una a infuziilor profunde, a schimburilor de esențe, a metamorfozelor și a contopirii cu arta. Asta pentru că Lia, prietena poetei-naratoare, (o femeie simplă, cu probleme de zi cu zi, dar pictoriță) o are pe Espera, entitatea imaterială ce devine din ce în ce mai mult prezența. Ea o învăluie pe Lia, îi dă sens, o face să crească, să înainteze în arta sa și să se împlinească. Există și un joc al nostalgiilor și al tristeților fulgurante. Volumul e construit pe principiul alternanței dintre narațiunile poetice ale Liei și cele ale Esperei. Frumusețea acestei cărți emană din faptul că cele două se împlinesc reciproc și împreună formează doimea, adevărata creație. Ghețarii n-au cum să nu se topească.”
Șerban Axinte”