“Book Descriptions: ''Primo. Drăgoi începe prin a face mișto de alt poet care scrisese pe facebook că are „o pulă mediocră”. Cum poți recunoaște una ca asta?, se întreabă Drăgoi, pentru ca peste jumătate de pagină să recunoască la rându-i că da, și el o are mediocră. E ca într-un roman de San-Antonio, în care San-A zice la un moment dat că cutare personaj o s-o mierlească peste 20 de pagini, după care se corectează imediat și zice că a glumit, că doar nu a înnebunit să spoilerească acțiunea romanului, și o ține așa vreme de câteva pagini, convingându-și cititorii că a glumit, dar până la urmă ZBANG!, peste 20 de pagini, ăla chiar moare. Drăgoi mânuiește la nuanță, cum spuneam, astfel de trucuri. Secundo. Drăgoi trântește la un moment dat că nu-i plac țiganii. ZBAAANG!, sinucidere în direct. Și nu se mulțumește cu atât, explică și de ce nu-i plac, bara de viață deja i s-a dus la subsol, dar Drăgoi nu se lasă, și dă-i, și dă-i, până ca până la urmă să-și întoarcă subtil discursul către antiteză, ca o pisică grasă care cade de la etajul opt picând, totuși, în picioare.
Pe lângă astfel de acrobații riscante, probând skill-urile tehnice ale autorului, Sergio Leone câștigă pe următoarele cărți: o răbdare autoabuzivă și antiminimalistă de a despica firul în patru; o stăpânire versatilă a acelui discurs de falsă dezabuzare, patentat, dacă nu mă înșel, de Ionuț Chiva, care vorbește de parcă i-ar fi lene să vorbească – deși parcă Drăgoi pune mai puțină lene în benzină decât o face Chiva – , reușind, pe fondul acesta oblomovian, să surprindă niște tonuri extrem de subtile; găsirea unui raport ideal, ca mesaj, între propozițiile „viața e urâtă” și „viața e frumoasă”.
sergio leone este unul dintre cele mai umane și mai tușante volume de poezie publicate din 2000 încoace.'' (MIHAI IOVĂNEL)” DRIVE
Read Ebook 
