Extincție
(By Dmitri Miticov)
Read Ebook | Size | 28 MB (28,087 KB) |
|---|---|
| Format | |
| Downloaded | 682 times |
| Last checked | 15 Hour ago! |
| Author | Dmitri Miticov |
Mihai Iovănel
„Cred că Dmitri Miticov s-a grăbit să publice (a fost un glitch în realitate), dar cine sînt eu să dau lecții despre cum să scrii o carte: lucru vădit, în Efectul de peliculă (2006), de omniprezența comparațiilor; în Numele meu e Dmitri (2010) pare că sună destul de tare-n căști volumul copilăriei (și chiar al feeriei), prea mult Thom și Jonny acolo; iar în Dmitri: uite viața (2012) nu-i încă îndeajuns strunită autocomplezența. Cu Dmitri: genul cinic (2015), Miticov ajunge însă, în fine, la sine – cei zece ani în plus ne-au putut povesti despre vină și tot ce va să vină, despre ce-i necesar ca să fabrici lirism: nu frica, ci statistica. Dmitri: INTJ (2023) vorbește despre lumile posibile, despre posibilitățile afectelor și ale afectării, despre cum se mai poate, în pofida a toate cele trăite, trăi. Cînd am citit acum (nu fără o anume hămeseală afectivă) această feeling machine numită Extincție (2024), m-am simțit lovit în plexul inimii. And I love it!"
George State
„O contradicție aproape dialectică structurează rigurozitatea cu care Dmitri Miticov înregistrează algoritmul latent al emoțiilor falimentare. Oscilând între vitalism și decadență lirică, Extincție manifestă aleanuri uneori somatice, alteori de-a dreptul metafizice. Și chiar dacă pregătește un soi de colaps al viitorului, vocea din această carte luptă, totuși, împotriva pierderii memoriei. Trecutul și identitatea nu fac însă altceva decât să bântuie realitatea unui introvertit într-un volum din care, deși dezafectat de melancolie, izbucnesc încă „valuri de lumină”. Meditând, așadar, pe seama reprezentării unei topologii a subiectivizării, Dmitri livrează, în fond, o soluție formală: documentarul, forma fixă și toate celelalte trucuri textuale la care apelează au un scop finalmente etic. „Bucuriile” și „fericirile” devin, așadar, simptomatice pentru modul în care eul reconvertește în mod conștient diverse tipuri de determinare simbolică și imaginară (relația cu ceilalți, istoria sinelui cu el însuși) într-o perversă și posibilă realitate a unei libertăți depline."
Alex Ciorogar”
