Urmuz: cei dintâi trăsniți
(By Alexandru Vakulovski)
Read Ebook | Size | 26 MB (26,085 KB) |
|---|---|
| Format | |
| Downloaded | 654 times |
| Last checked | 13 Hour ago! |
| Author | Alexandru Vakulovski |
- Au fost trei băieți, Mitică, pe la mine și au întrebat de tine. M-am bucurat foarte mult că nu te-au uitat. Le-am arătat fotografii cu tine, i-am dus în camera ta și le-am arătat lada cu manuscrisele tale. Vor să îți scoată o carte! Eu zic că e bine, dar i-am scris și Lizicăi, să văd ce spune și ea.
Câteva păsări aterizează lângă mormânt și bătrâna mamă le pune niște apă într-o cutiuță, chiar dacă nu mai e căldură mare de vară.
- Spun că îți scot carte din banii lor și asta a mirat-o pe Lizica. Mi-a scris să mă întrebe ce interes au oare. I-am răspuns că țin la tine, așa cum ținem și noi, cum râdeam la toate năzbâtiile și bizareriile tale. Mormântul e curat, mama lui Demetru sparge direct cu mâna câțiva bolovani de pământ, cu degetele greblează.
- Au trecut șapte ani, Mitică, dar ei n-au uitat de tine, deși nici nu te-au cunoscut. Să mă ierți, dar când povesteam despre tine am plâns. Și atunci au plâns și ei. Niște bărbați în toată firea, unul îmbrăcat în ofițer, altul elegant, ca funcționarii, și unul mai tinerește, cu pantaloni bufanți și cămașă nouă, la început vesel, iar mai apoi s-a încovoiat tot și gura i s-a făcut ca o paranteză în jos. Am stat în camera ta și am plâns toți, Mitică, iartă-mă!"
DEMETRU DEMETRESCU-BUZĂU (Urmuz), primul dintre cei șapte copii ai soților Eliza și Dimitrie Ionescu-Buzău, s-a născut pe 17 martie 1883, la Curtea de Argeș. La vârsta de cinci ani a petrecut un an la Paris, împreună cu părinții, apoi familia lui s-a stabilit la București. De mic, viitorul scriitor a fost fascinat de muzică și de artele plastice. Mama sa l-a învățat să cânte la pian și a avut o perioadă în care a pictat în ulei. A urmat Liceul "Gheorghe Lazăr", unde a fost coleg cu George Ciprian și cu Vasile Voiculescu. După absolvirea liceului, încurajat de tatăl său, Demetru a intrat la Facultatea de Medicină, pe care a părăsit-o după numai un an, pentru că nu suporta disecțiile. În 1904 a trecut examenul de Drept și a ajuns judecător în provincie (Răchițele). A devenit capul familiei în 1907, când tatăl său și doi frați au murit. Ar fi scris primele schițe în 1907-1908. Își citea textele în familie și apoi le trimitea prin scrisori prietenului său George Ciprian, ca să le citească seminariștilor. A făcut armata, apoi, în 1913, a fost mobilizat în campania din Bulgaria. A fost mobilizat și în Primul Război Mondial, de unde s-a întors cu febră recurentă. A fost protejatul lui Tudor Arghezi, care l-a debutat cu două proze în revista "Cugetul românesc", în 1922, și l-a convins să semneze cu pseudonimul Urmuz. Tot în "Cugetul românesc" a apărut pentru prima dată și textul "După furtună". La scurt timp, pe 23 noiembrie 1923, s-a sinucis, împușcându-se în cap, lângă Bufetul de la Șoseaua Kiseleff. În 1930, Sașa Pană publică prima versiune a cărții lui Urmuz, intitulată simplu: Urmuz. Este considerat primul scriitor avangardist din România și precursor al literaturii absurdului.”
