“Book Descriptions: Autoarele din această antologie, cît și ipostazele imaginate de ele, creează un spațiu literar și poetic eliberator, emancipator, divers și autonom; ele demască condiționările, prejudecățile, obiectificările și oprimarea istorică. Ele, autoarele, pășesc în afara casei unde au fost ținute de secole; fac siguranțele ușilor să sară în aer; ele, autoarele părăsesc închisorile textuale în care au fost obiectificate, sufocate, dezumanizate, folosite, hărțuite, violate, căci, ce e personal e politic./ toate am părăsit casa/ în același moment. Ele, autoarele, iau stiloul din mîna patriarhului și-și scriu propria istorie, propria poveste, propria viziune, creează locul care le-a fost interzis de secole. „Înainte de a scrie poezie,” creează „spațiul în care să-mi pot întinde picioarele/ cu lejeritatea unui mare manager de club.” Ele doresc „să fiu în larg într-o barcă/ să fiu în largul meu,” căci „noi nu ne-am născut pe datorie,” iar „mamele ar trebui să-și facă o limbă a lor/ și-n ea să fie loc pentru suroritate.” Ipocrizia și dublele standarde sînt arătate: „La noi se impune emanciparea culturală a bărbaților, […] dar niciodată Emanciparea absolută a Femeii,” anxietatea creației și a autor-ității sînt afirmate: „Înainte de a scrie poezie/ Trebuie să îți faci griji”, iar teama de spațiile închise este recunoscută: „avionul înflorește ca un crin, alb, glorios/ rămas nemișcat/ într-un punct fix/ ca un fluture fantastic în insectar/ pentru totdeauna, cu noi în miezul lui// cu mine și cu mama.” O lume patriarhală în care existența, iubirea și durerea sînt incriminate: „ca de la electroșoc/ ne-am desprins mîinile;” în care „în numele tatălui./ în numele statului./ în numele imperiulului./ în numele capitalului” femeia este redusă la tăcere. Însă, ele, autoarele își afirmă povestea și ies din colivia istoriei, nu vor să fie fetele docile, nici fiicele obediente și mute ale taților care le-au dorit păpuși într-o casă de păpuși care produce alte păpuși, păpuși care nasc alte păpuși, care spală haine de păpuși și care hrănesc păpuși; ele, autoarele, distrug aceste case de păpuși, distrug încuietorile, sparg ferestrele, scriu pe zidurile orașelor în care nu au fost lăsate să intre, fără frică: ceea ce e personal, e politic. Medeea Iancu” DRIVE
Read Ebook 
DRIVE 
