“Book Descriptions: Ioan Ianolide, el însuși mucenic, frate de celulă și prieten cu sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, scria despre Părintele Calciu: “Resorturi interioare pe care nu le poate realiza omul obișnuit – și care nu sunt descrise nici în literatura lumii, decât poate în prezentările apocaliptice ale infernului – îi fac pe cei ce au cunoscut ‘reeducarea’ să se cutremure de forța sufletească a omului care a cutezat să înfrunte din nou fiara ce-l robise. El a ieșit din iad și a avut curajul să înfrunte din nou iadul. Știa că îl așteaptă caznele, dar și-a pus nădejdea în Hristos. L-a primit pe Hristos viu, divin, puternic – si așa a putut domina teroarea întipărita în ființa și în sufletul său. Chinul, durerea, groaza i-au pătruns în oase, în minte și în suflet prin reeducare, dar preotul Gheorghe Calciu le-a smuls din el însuși, conștient de perspectiva de a le înfrunta din nou. Omul fuge de a repeta o mica suferință, iar el a înfruntat din nou teroarea nesfârșită a iadului, căci în temniță teroarea căpăta întindere nesfârșită și profunzime abisală. Fusese martirizat Hristos și el trebuia să-L mărturisească.“ (extras din “Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă”, Ed. Bonifaciu 2012).
A fost românul care a avut cea mai lungă și infernală perioadă de detenție. “Iată-l pe omul care a fost în iad!” – spunea vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, sfinția sa însuși, un om care a cunoscut ororile închisorilor comuniste.
Un cunoscut și apropiat al părintelui Calciu, Lucian D. Popescu, participant la parastasul de șapte ani al părintelui, scrie pentru Rost-online: “Ceea ce prea des se uită sau se ignoră, încă şi azi, în legătură cu acţiunea publică a părintelui Calciu din 1978 e că şi-a pus propria persoană într-o stare de pericol major cu unicul scop de a salva. Obiectul salvării a fost, după context, fie aproapele din temniţă, fie sufletul vreunui tânăr, fie obrazul Bisericii şi al românului, fie adevărul. Riscurile la care s-a expus nu au fost legate de pierderea unui privilegiu, unui carnet de partid sau unui loc de muncă, şi nu a fost vorba nici măcar de a şti că urmează doar o “simplă” detenţie, mai lungă sau mai scurtă. Ci ceea ce făcea îl punea literalmente în pericol de moarte. Nu e nici o exagerare şi nici o metaforă. Amintesc aici numai că, fiind preot-profesor la Seminarul Teologic, a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că, în biserică, a ţinut şapte predici adresate tinerilor, iar în închisoare a fost plasat într-o celulă cu doi condamnaţi pentru omor deosebit de grav, care aveau misiunea de a-l ucide, dar care, în final, au devoalat misiunea Securităţii… Contemporan acţiunii părintelui, începute în 1978, N. Steinhardt scria: “Singura şansă de supravieţuire a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru Cuvânt. Soluţia noastră e aceea a lui Calciu-Dumitreasa… ”.” DRIVE
Read Ebook 
